Bucureştiul reprezintă o adevărată bombă ecologică pentru Dâmboviţa şi Argeş, râuri în care deversează, fără o epurare prealabilă, sute de milioane de metri cubi de ape uzate pe an.
Semnalul de alarmă a fost tras ieri de Administraţia Naţională „Apele Române” (ANAR) care, în urma monitorizărilor pe anul 2008, a stabilit că Bucureştiul şi localităţile limitrofe deversează anual 354,3 milioane de metri cubi de ape uzate direct în Dâmboviţa, transformând-o în râu cu ape puternic degradate, de calitatea a 3-a.
În lipsa unei staţii de epurare, apele uzate nu trec prin niciun filtru de reducere a poluanţilor chimici, iar Dâmboviţa înregistrează niveluri foarte crescute de azot şi fosfor. Potrivit specialiştilor ANAR, după punctul de deversare şi până la punctul de confluenţă cu Argeşul, peştii nu mai rezistă în Dâmboviţa şi se întorc în amonte. Râul mai conţine doar larve, insecte şi microorganisme, adică o faună specifică mediului toxic.
Staţia Glina, în lucru de 21 de ani
Singura speranţă pentru Dâmboviţa este staţia de epurare de la Glina, un proiect început în 1988, abandonat o lungă perioadă de timp, apoi reluat din 2007 şi continuat cu mari întârzieri.
Potrivit ANAR, până la sfârşitul anului 2009, în Bucureşti ar trebui finalizată linia I de epurare, urmând ca, până în 2012 să fie realizate şi lucrările la linia II. La un volum maxim de ape uzate de 18 metri cubi pe secundă, realizarea liniei I de epurare ar putea curăţa un volum de 10 metri cubi pe secundă, urmând ca, după realizarea liniei a II-a, să fie epurat debitul maxim de 18 metri cubi pe secundă. Directivele europene în domeniul apelor impun, în special marilor oraşe, crearea unor staţii de epurare cu treaptă terţiară, în vederea atingerii stării bune a apelor, respectiv clasa a II-a de calitate.
Situaţia este cu atât mai gravă cu cât toată mizeria din canalele Bucureştiului ajunge în Dunăre, iar unda de poluare ajunge apoi în Delta Dunării şi în Marea Neagră. Tocmai de aceea, Bucureştiul riscă să fie sancţionat de Comisia Europeană dacă nu respectă termenele impuse pentru construcţia staţiei de epurare de la Glina.
Potrivit datelor ANAR, niciun oraş mare din România nu deţine în prezent o staţie de epurare conformă cu cerinţele europene, termenul limită de realizare a acestora fiind finele anului 2010.
Lacuriile Capitalei
Depăşiri importante ale nivelurilor de azot şi fosfor se înregistrează şi în lacurile Capitalei. În lipsa canalizării, casele de pe mal îşi deversează apele uzate direct în lacurile în care se scaldă vara bucureştenii, în ciuda avertismentelor emise de Autoritatea de Sănătate Publică.
Poluanţii provoacă eutrofizarea lacurilor, adică înmulţirea excesivă a algelor, potenţată şi de căldura verii. Spre deosebire de râuri, lacurile nu comunică cu alte cursuri de apă şi au o capacitate mai mică de regenerare. Potrivit ANAR, printre cele mai afectate de fenomenul eutrofizării se numără Lacul Plumbuita, transformat într-o adevărată canalizare naturală de către localnicii din jur.
În vara anului 2007, Autoritatea de Sănătate Publică din Bucureşti a interzis scăldatul în Dâmboviţa şi Colentina şi în ştrandurile de pe cursurile celor două râuri, deoarece apa nu corespundea parametrilor de siguranţă privind sănătatea populaţiei.
Sursa:Evenimentul
