Asa cum va anuntasem in ultimul post, astazi revin cu mai multe detalii de la plantarea de la Dabuleni.Dupa trezirea brusca a somnului de infrumusetare de duminica dimineata,mi-am pregatit ruxacul si am luat-o din loc pentru a ajunge la locul de intalnire al “verzilor”.
Nu am realizat pana in acel moment ca duminica dimineata Craiova arata precum satele parasite din filmele western, nici tipenie de om pe strazi.

Mi-am continuat constincios traseul… si in final am ajuns la locul stabilit.. unde am ramas placut surprins sa gasesc peste 100 de persoane ,venite pentru aceasta actiune.
Ne-am plimbat putin de la un autocar la altu sa ne gasim locul si intr-un final am plecat la drum.Pe drum voiosie mare si buna dispozitie… am schimbat cateva cuvinte cu studentii de la fizica si protectia mediului precum si cu membrii organizatiei “QuiZ” din Craiova apoi am ascultat prezentarea “orasului” Dabuleni facuta chiar de soferul nostru care probabil era localnic.In fine, am ajuns la “zona zero” unde spre surprinderea mea am gasit sute de alte autocare cu sute daca nu chiar mii (si nu exagerez) de voluntari din diverse partide, organizatii, localnici,armata, jandarmerie etc etc.
Ne-am asezat frumos la rand, am asteptat cateva ore bune sa ne vina randul, pentru ca au fost foarte foarte multe persoane, dornice sa participe la acest proiect ,pana cand intr-un final ne-a venit si noua randul.Ne-a fost atribuita parcela numarul 17 si am pornit spre locul cu pricina la indrumarea padurarului.Am ajuns, am primit instructajul si ne-am pus pe treaba.
Cred ca in 45 de minute – 1 ora parcela noastra a fost plantata, iar noi eram bucurosi ca am participat cu succes la campanie si am dat un exemplu pentru stoparea defrisariilor si inceperea plnatrilor pentru reampadurirea zonelor desertificate sau defrisate.

Am facut poze de grup, l-am intalnit si pe coordonatorul de la MaiMultVerde din Bucuresti, Ionut Ruscea care era “la furat de ustensile” pentru voluntarii lui, ne-am mai tras de cateva ori in poze si am plecat fericiti acasa… misiunea a fost indeplinit cu succes.Romania incepe sa prinda radacini… incet dar sigur.

De la 22.03.2009 Dabuleni – Plantare

De la 22.03.2009 Dabuleni – Plantare

Asa a inceput… dimineata la ora 07:00 pe aleile Craiovei.

Am ajuns la locul de reunire din Craiova unde am fost intampinat de o multime de voluntari…

Am pornit la drum…

Am ajuns la “zona de plantare”

Am debarcat

Am dat un tur de orizont

ne-am asezat la rand

am luat in primire parcela si padurarul

realitatea tv era deasupra tuturor

am pornit spre parcela noastra

Armata e cu noi

am mai tras cateva cadre

zangaman si Iulian Tanasa coordonatorul de la Craiova

ne-am luat parcela in primire

primii 3 puieti plantati de zangaman

peste 20 ani o sa revin sa stau la umbra lor

ne-am apucat de treaba

mai avem putin

“punky” ne arata cum se planteaza un puiet

fuse si se duse

gata treaba

parcela 17 misiune indeplinita

punky cu ecologia “in mana”

cei de la “QUIZ” sunt multumiti de rezultat

“MaiMultVerde” termina parcela dupa parcela … bine ca noi am terminat ca cine stie…

zangaman si ionut coordonatorul “maimultverde”

ionut se pregateste sa subtilizeze “obiectele muncii”

operatiunea incheiata…. plecam acasa

toti voluntarii sunt multumiti si asteapta urmatoarea actiune din campanie

THE END. S`auzim de bine.

Maine la Dabuleni, vom incerca sa indreptam putin din raul facut de oameni inconstienti si fara grija generatiilor urmatoare.Este totusi un semnal de alarma, Romania ramane fara bogatiile naturale iar natura isi revendica drepurile prin inundatii si calamitati naturale.Este timpul sa luam atitudine ,deja este tarziu, dar nu este prea tarziu sa stopam fenomenul si sa facem ceva in acest sens, maine voi revenii cu amanunte de la actiunea de planatare organizata de asociatia MaiMultVerde.

TRIST dar ADEVARAT

Daca inca tinem la aerul nostru curat si la sanatate, ar trebui sa constientizam ca reimpadurirea este vitala, indiferent de cine se afla la putere. Dar pana sa faca statul ceva, mai bine punem noi mana pe lopata si plantam macar un copac.

Timp de trei saptamani am vazut cum dispar padurile Romaniei. Astazi vom vedea cat de greu creste un arbore, mai ales in Romania, unde s-a taiat fara mila in ultimii ani si unde, din nefericire, proprietarii de paduri nu sunt interesati sa-si sporeasca avutul si sa planteze alti copaci. Daca nu o vor face, noul Cod Silvic o sa-i pedepseasca amarnic. Asta, in situatia in care o sa-l si aplice cineva.

O munca la fel de grea, de istovitoare. Omul poate sa ajute natura, omul poate sa o distruga. In Romania, intre impadurire si taierea padurii nu exista semnul egal. Se taie mult, foarte mult, dar se planteaza putin. Asa se face ca Romania este pe ultimul loc in Europa la impaduriri, iar padurile noastre dispar in fiecare zi.

Oficial, avem peste 20.000 de hectare neplantate. Peste 350.000 de hectare, retrocedate proprietarilor, sunt neadministrate. Acolo, in mare parte, padurea a disparut. Dezastrul din paduri nu pare sa alarmeze oficialii din Ministerul Agriculturii. Ei au planuri. Pana in 2035 se doreste extinderea fondului forestier cu doua milioane de hectare. Sunt insa doar date pe hartie, stabilite in noul Cod Silvic.

Exista doua modalitati de reimpadurire: prin regenerare, adica se asteapta ca padurea sa creasca de la sine, sau prin plantarea de puieti. Aparitia unui singur fir de copac inseamna multa munca si rabdare. Totul incepe de la samanta.

2.000 de lei costa puietii pentru un hectar. Se mai adauga 1.000 de lei, lucrarile de plantare. Adica a zecea parte din cat scoate proprietarul din taierea unui hectar de padure. Pana cand zona plantata se poate numi padure trec insa cativa ani si costa. In functie de teren, cheltuielile cu ingrijirea puietilor pot sa ajunga si la 10.000 de lei. Abia dupa treizeci de ani poate fi numita padure zona plantata.

Un fag de 25 de metri inaltime produce in 20 de minute necesarul de oxigen al unui om pentru trei zile, iar un hectar de padure retine intr-un an 60 de tone de praf. Noi nu tinem cont de aceste date si ne taiem padurile.

Taierea ar trebui sa se faca dupa studii. Noul cod silvic il obliga pe propietar ca in termen de doi ani de la taiere sa-si replanteze padurea. Daca nu face acest lucru, reimpadurirea este facuta de stat.

Proprietarii nu mai sunt insa interesati de teren. Ar putea sa obtina venit de pe el abia peste cativa zeci de ani. Nu mai apuca, nu-i mai intereseaza, terenul ramane acoperit de cioate, iar pana cand statul va reusi sa replanteze zonele despadurite vor trece foarte multi ani.