Concediază-ţi profesorul

Un articol despre învăţământul românesc…. trist dar adevărat!!

Astazi blogul meu gazduieste un post mai putin obisnuit, si anume scrisoarea deschisa a unor studenti care isi concediaza profesorul! La rugamintea lor si din motive obiective (nu puteau posta pe blogurile personale, acestea continand date de identificare), postul apare aici. De altfel, tot ei promit ca pe viitor, dupa ce se vor mai linisti si ei, si apele, vor da spre cunostinta si numele, numarul de telefon si sectia si facultatea din cadrul Universitatii din Craiova la care activeaza acest ilustru profesor, pentru a fi “botezat” asa cum trebuie de blogosfera
In continuare, va invit sa cititi povestea lor, sunteti liberi sa o preluati si sa va spuneti parerea sau sa le dati sfaturi!

“Parafrazand un deja celebru indemn al vremurilor moderne (“Concediaza ti seful“), a venit si vremea unor parliti de studenti (masteranzi) de la Universitatea din Craiova sa isi concedieze profesorul. Caci ce altceva poti face atunci cand un profesor dovedeste ca nu isi merita titulatura, cand abuza de pozitia sa de superioritate ierarhica si cand refuza dialogul. Dar sa nu va mai tin in suspans, ci sa purcedem.
La o anumita facultate, la un oarecare master, un oarecine de profesor apare o singura data (asta din totalul celor 10-15 cursuri, cate intra in mod normal in timeline-ul unui semestru). In restul celorlate ore, dansul pretexteaza ca nu poate veni pentru ca are “mesteri” la apartament, si nu ii poate lasa nesupravegheati. Pai dom’ profesor, ce are sula cu prefectura? Ati declarat oare dumneavoastra ca nu va puteti face orele, astfel incat facultatea sa trimita la ore pe altcineva in locul dumneavoastra? Sau ati tacut chitic (asa cum de altfel cred ca ati si facut) si vorba aceea: vremea trece, leafa merge? Nu v ati gandit, poate, ca din aprox. 30 de cursanti ai dumneavoastra, suntem si 4-5 fraieri care venim sa va asteptam zi de zi, doar ca sa mai trecem in orar alt chiul in dreptul dumneavoastra?
Va mai amintiti cand ati insistat sa venim intr o zi la facultate ca sa stabilim ce dam la examen, si o-hoo, am venit peste 20, iar dumneavoastra erati plecat la Slatina? Ne ati transmis prin telefon ca nu mai dam examen, si ca vom preda un referat dintr o tematica ce nu are nici in clin nici in maneca cu materia pe care se presupune ca ar fi trebuit sa o studiem la curs. A, si cand ne am intalnit sa predam referatele, ati fost asa dragut incat n ati uitat sa ne aduceti un brat de carti de ale dumneavoastra, sa le cumparam, ele fiind asa valoroase pentru biblioteca noastra personala. Ce conteaza ca, si risc sa ma repet, ele n aveau legatura cu ce studiem noi la curs? (Ce conteaza daca v au adus dumneavoastra 12 milioane intr o singura ora?) O asemenea opera de arta merita 400 de mii, un sfert din bursa unui student eminent. A, care bursa noi n o mai pupam, multumita infinitei dumneavoastra bunatati.
Pai apoi sa ajungem si unde doare! In ziua cand trebuia sa predam referatele, va asteptam cuminti in banci. Eu (sa zic ca ma cheama A), langa mine statea B, apoi C si D. In aceeasi ordine v am inmanat referatele: A, B, C, D. In aceeasi ordine am primit si notele: 6, 7, 8, 9. Cred ca flacara violet v a influentat corectura si v a impus astfel de serii aritmetice perfecte, altfel nu mi explic cum exista asemenea diferente intre 4 studenti care au avut toti un parcurs academic fara cusur, care au absolvit facultatea cu 10, care au castigat concursuri, care au beneficiat de burse in strainatate, care au fost unanim apreciati la lucrarea de licenta, samd. Ati uitat si ca v am intrebat cand ne veti comunica rezultatele, si ati spus ca a corecta atatea referate va va rapi cel putin o saptamana din timpul dumneavoastra si asa destul de incarcat, dar ati dat repede fuga la secretariat si rezultatele au fost postate pe internet (fara drept de apel si de replica) in doar 2 zile.
Intr adevar, multi colegi de ai nostri nu sunt interesati sa vina la cursuri, sa invete sau sa aiba note mari, dar invatati sa faceti o diferenta intre ei si noi. Degeaba v am sunat, ati fost brutal in a mi spune ca n avem ce vorbi. Cum sa n avem ce vorbi? Oare v a deranjat ca am vrut sa ne vedem lucrarile si corecturile aferente? V a deranjat ca am cerut feedback? De ce ne ati invitat sa venim la restante? Pana la toamna timpul trece, bursa se duce! Sau vreti sa ne sponsorizati pe fiecare cu cate 2 milioane din buzunarul propriu?
Stiu ca sunteti inuman si incapabil de empatie, dar nu va cerem sa ne mariti notele. Poate nici n o meritam! Va cerem doar sa ne dati dreptul la dialog. Dovediti ne ca gresim! Poate veti vedea, cu ocazia asta, si barna din ochiul propriu. Poate nu va dati seama, dar tocmai ati terfelit prin noroi renumele conducatorului de master si al intregii institutii. Degeaba sunteti membru al Uniunii Scriitorilor din Romania, degeaba sunteti un traducator “impecabil” si un cadru universitar, pentru ca sunteti nul ca om si caracter.
Nu am pretentia ca veti ajunge vreodata sa cititi ce am scris aici, banuiesc ca activitatile dumneavoastra ultra intelectuale va retin. Voiam doar sa va uram in viata sa dati tot de oameni ca dumneavoastra si sa va multumim ca sunteti un motiv in plus sa ne dorim sa emigram! Cu aceste cuvinte, va concediem!”

Morala: toti suntem oameni, doar ca unii suntem mai oameni decat altii!
Pe curand, cititorule drag, si stay out of trouble!

Via

Articole similare:

• Paraziţii se alătură campaniei “NOI VREM RESPECT”
• Suntem toți la fel dar totuși diferiți
• ROMANIA DE IERI,DE AZI SI DE MAINE!!!!
• 5 lucruri de care blogul meu are nevoie
• Bancuri Ok Show

Tags: Craiova, invatamantul romanesc