În seara asta, îmi plimbam privirea pe posturile de la TV la care încă mai am ce vedea, mai exact: Discovery,Animal Planet, Național Geographic ,Travel etc.
Partea interesantă a acestor posturi TV,este că aici am învățat despre socializarea animalele ,de exemplu hienele și lupii.
Pot spune că au o organizare socială mult superioară oamenilor, am urmărit diverse reportaje și am rămas foarte surprins de modul lor de viata și socializare, respectat de întreg clanul, chiar vă recomand să alocați 1-2 ore din timpul vostru și să urmăriți asemenea reportaje,sunt sigur că nu veți regreta nici o secundă.
Bun,să revenim la subiectul nostru,diferențele dintre Secțiile Spitalelor din România și cele din America.
Am urmărit câteva cazuri dramatice, o adolescentă de 19 ani gata sa moară de la o supradoză de pastile ,un tânăr militar cu o gaură în inimă și un tânăr cu un glonț în creier.
Ce m-a impresionat este devotamentul doctoriilor din America ,față de meseria pe care o practică,față de pacientul pe care l-au luat în primire,de bucuria datorată succesului operației,căldura cu care vorbeau pacienților.
De exemplu doctorița care era de gardă și a salvat-o pe adolescenta care luase o supradoză de pastile, în momentul în care pacienta și-a revenit din anestezie,doctorița care mai era și de gardă,a ținut să o vadă personal și să o felicite pentru ca a trecut cu bine peste operație,se citea o bucurie imensă pe chipul ei… parcă salvase propriul copil.
Cazul cel mai complicat, a fost cel al militarului venit în permisie și care făcuse o hemoragie internă în zona inimii.În momentul în care i-a deschis pieptul,sângele țâșnea ca dintr-o fântână arteziană,doctorul a avut o inspirație de moment și a pus degetul pe rană ,apoi a cusut inima după ritmul miocardului și în final după ce pacientul a fost stabilizat am văzut pe chipul doctorului un om extraordinar de fericit,chiar i-a transmis pacientului că a fost o onoare pentru el, și în final a plecat cu un zâmbet larg…mai salvase o viață!!
În România … situația este exact inversă, pacientul așteaptă pe holuri sa fie preluat de un doctor,și în funcție de șpagă este preluat de doctorul potrivit șpăgii.
Dacă te salvează trebuie să-l privești ca pe Dumnezeu,ba mai mult te mai ia și la mișto în momentul în care îl întrebi de recuperarea postoperatorie.
Poate în alte orașe nu este asa,dar în secțiile din Craiova din nefericire chiar părintii mei au trăit experiențele menționate mai sus.
Singurul departament pentru care am respect momentan este S.M.U.R.D. , nu am auzit pe nimeni să se plângă de serviciile lor!!
Poate când nu o sa privească și doctorii noștrii meseria lor ca pe o profesie în care sunt bucuroși și mândrii că salvează vieți și nu așteaptă plicul ,România vă rămâne la stadiul de țară din lumea a III-a.
S-auzim d`bine!!!




