Ziceam ca, mie una nu mi-a placut sa citesc inca de mica, citeam tot felul de prostii de la carti cu imagini, reviste, ziare, net dar totul pana la carti. Si nici acum nu-mi place, dupa 10 pagini ma plictisesc, incep sa numai am stare, sa fac orice sa imi distrag atentia si atunci numai sunt atenta la subiectul cartii. Nu am citit decat 2 carti cap coada pana acum, si ceva maricele Codul lui DaVinci si Twilight sunt fata a acelor carti si am degand sa le citesc si pe urmatoarele. Si nu e neaparat cum se zice ca daca nu citesti, nu ai vocabularul dezvoltat si chestii de genul, ba deloc eu am fost foarte atenta la cum vorbesc, la ce vorbesc.

A citi inseamna a invata. E o forma de experienta sau, mai bine zis, un multiplicator pentru experientele noastre: caci, daca ne-am margini la ceea ce putem trai sau vedea in jurul nostru intr-o viata de om, am fi foarte saraci. Exista neindoielnic o scoala a vietii. Si nu sta in intentia mea s-o opun cititului, ca baba lui G. Calinescu. Cred, din contra, ca cititul furnizeaza vietii o enorma cutie de rezonanta, in care intimplarile traite de noi se confrunta cu cele traite sau imaginate de altii si in care, prin comparatie, semnificatiile le sporesc considerabil. Malraux spune cam asa: nimic din ce mi se intimpla numai mie n-are semnificatie. Dar cum sa stiu asta, daca nu citesc? Contractele si cunostintele personale nu sint destul de numeroase si ele au, in orice caz, tendinta de a semana unele cu altele, fiindca toti traim mai mult sau mai putin intr-o lume inchisa si extrem de restrinsa. Abia cartile ne dezvaluie cu adevarat intelesul lucrurilor pe care le traim. Necitind, sintem ignoranti: dar nu numai fiindca nu avem idee de ce gindesc si simt alti oameni, ci si fiindca nu ne putem explica propria noastra viata. O observatie a lui Proust mi se pare de folos aici: scriitorul francez afirma intr-un eseu ca lumea nu a fost creata doar o singura data, ci de cite ori s-a ivit un mare artist. Asadar, fiecare carte adevarata contine o imagine noua a lumii sau o lume noua. Experienta noastra directa are tendinta de a repeta ceea ce stim, am trait sau am auzit; cititul in schimb ne permite accesul la un univers infinit. [...] Daca sint convins ca a citi inseamna a invata (in dublu sens: a te instrui si a intelege), nu am naivitatea sa cred ca nu poti invata decit din carti. Cine are chef sa invete invata din orice. Revenind la tableta lui G. Calinescu, mie mi se pare ca intelectualii pe care el ii ironizeaza sint stupizi nu atit pentru ca resping cartile (Doctorul care si-a luat diploma nu mai urmareste publicatiile de specialitate. A invatat o data si a vorba babei – terminat), cit si pentru ca resping ideea de a invata. Punind cartea in cui, ca scolarii ghiozdanul, pun de fapt in cui insasi ideea ca mai au ceva de invatat. Proverbul spune: cit traiesti inveti. L-as adopta, daca n-ar fi suspect ca reduce invatatul la experienta de viata nemijlocita. În rest, e cit se poate de adevarat.

Daca nu citesti nu ai cum sa-ti imbogatesti in primul rand vocabularul, sa ai o idee in exprimare, sa-ti dezvolti imaginatia. Nu de dragul scolii ci al tau, citeste o carte!

Citesc, problema este timpul. In prezent citesc: "Uragan asupra Europei" de Vintila Corbu si Eugen Burada; aproape am terminat primul volum; Extraordinara carte: actiunea are loc in a doua jumatate a secolului XIX… Citeste si vezi! Spor!